Şoferii de taxi sunt cei mai buni ascultători şi povestitori

Cu siguranţă că sunt puţine persoane care nu au mers niciodată cu taxi. Recunosc că am avut o perioadă, acum câţiva ani, în care neavând un alt mijloc de transport pentru a ajunge în oraş eram nevoită să fac zilnic comandă la taxi. Am cunoscut şi m-au cunoscut destui şoferi de taxi, şi tocmai de aceea aş vrea să enumăr 2-3 întâmplări petrecute alături de taximetrişti.
Îmi aduc aminte cu drag de un şofer de taxi din Iaşi. Am făcut comanda şi exact în timpul dat de dispeceră a apărut taxi-ul. Un om peste 50 de ani mi-a zâmbit de la volan. I-am spus cî vreau să ajung la Sfânta Paraschiva, dar nu ştiam pe unde să o ia, Iaşi-ul îmi era străin pe atunci. Şoferul s-a prins că nu eram din zonă, că na' nu aveam deloc accent moldovenesc. Şi călătoria a început. :) Şoferul a început să îmi explice precum un ghid turistic pe lângă ce clădiri trecem şi ce importanţă au existenţa lor în Iaşi. Cursa nu a durat 10 minute cât ar fi trebuit, ci cam 25 de minute... eram fascinată de ce îmi povestea şoferul, dar pe de altă parte mă uitam şi la aparatul de taxat... Aveam bani la mine, dar nici nu aş fi vrut să dau mai mult decât daca nu m-ar fi ocolit. Dar îmi spuneam în sinea mea: "na', o să plătesc şoferul de taxi, benzina, dar mai ales ghidul. Încerc, cât pot, să văd mereu partea bună a lucrurilor.
Ajunsă în faţa Catedralei Mitropolitană din Iași pregătesc să scot banii pentru cursă. Şoferul mă vede în oglindă şi se întoarce brusc cu faţa la mine, de m-am şi speriat, şi îmi zice:"domnişoară, bun sosit în Iaşi! Cursa aceasta este cadou din partea mea pentru un om venit din Muntenia." şi eu am zâmbit tâmp reuşind să mulţumesc cu jumătate de gură.
De câteva luni locuiesc din nou în Bucureşti. Aici e super amuzant să circuli cu taxi-ul. Acum ceva timp, într-o dimineaţă, am tot încercat să fac comandă de taxi din zona cartierului latin, Prelungirea Ghencea, fără succes. Am ieşit pe prelungire şi mi-am zis că o să agăţ un taxi din drum. Exact ceea ce s-a şi întâmplat. Doar că în taxi mai era o tipă de vreo 30 şi ceva de ani. Eram deja două cliente cu destinaţii diferite, minunat pentru taximetrist. :) Tipa trebuia să ajungă la Pipera şi eu la Aviatorilor, oarecum era un drum comun. Nu vă spun că a încercat taximetristul să ne ocolească, numai că tipa circula cu taxi de 5 ani şi a început să îi dea indicaţii şoferului pe unde să scurteze drumul. Mă amuzam. În schimb şoferul devenise iritat, că deh nu ieşea cursa aşa cum şi-o programase el în minte. Mi-am dat seama că riscam să ne lovim de câteva ori de alţi taximetrişti "periculoşi" şi am hotărât să intru în vorbă cu omul. Şi domnul şofer a început să ne zică povestea vieţii lui. Domina frustrarea legată de locul său de muncă şi tot repeta că suntem conduşi de nişte retarzi şi că numai politicienii sunt de vină, că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine, etc. L-am lăsat să se desfăşoare verbal până când am prins momentul şi i-am pus câteva întrebări: "Aveţi copii? Sunteţi sănătos? Aveţi un acoperiş deasupra capului şi o pernă unde să puneţi capul liniştit noaptea? Aveţi destui bani cât să vă asiguraţi hrana zilnică?" Domnul şofer m-a ascultat atent şi a început să devină prezent. :) M-a bucurat că deja zâmbea, chiar dacă avea lacrimi în ochi spunând cât de mult îşi iubeşte ţara şi pe care poate să o părăsească, dar tot mai bună este pâinea în ţara sa, oricât de grea e viaţa acum în România. Ajunsă la destinaţie îi zâmbesc şoferului ce era şi el totul un zâmbet şi îmi văd de drum cu Pejos-ul.
Acum o săptămână încercam din nou să fac comandă la taxi, bineînţeles fără izbândă. Aplic din nou tactica de a lua taxi din drum. Nu cobor bine din scară şi văd la cealaltă scară un taxi liber. Super! Întreb taximetristul dacă e liber şi îmi spune că în 5 minute o să fie liber. Vorbea la telefon. Minunat că aveam şi eu timp să fumez o ţigară. În 2 minute apare lângă taxi un băieţel de 10 ani, să zic, şi taximetristul coboară din maşină şi schimbă câteva vorbe cu, copilul. Băiatul mi-a părut speriat. În mintea mea deja se creea un scenariu. :) Taximetristul m[ anun'[ că pot urca, dar fără ţigară. Fain! Mă urc şi îi dau adresa. L-am simţit abătut, dar nu intru în vorbă cu el. Şi dintr-o dată se porneşte omul pe povestit. Îmi spune că băieţelul este nepotul său din partea unei surori şi că tocmai ce a fost violat de concubinul mamei. Că nepotul său e crecut de mama lui (bunica din partea mamei a baieţelului) de la 10 săptămâni şi că părinţii l-au părăsit. Eram deja luată prea pe sus de nişte informaţii grele pentru ora aceea, dar îl ascultam cuminte şi cu minte pe om care a început să îmi mai zică că mai are o soră care locuieşte cu mama lui şi cu nepoţelul violat. Şi că sora asta a lui e singură, că nu are nici căţel, nici purcel, şi se poartă urât cu nepotul său. Era distrus omul şi o început să plângă. Acum eu nu prea ştiam ce să fac. Omul avea nevoie să se descarce şi eu nici nu îndrăzneam să-l întrerup. :)  Zăpăcit de ce povestea, normal că a greşit puţin drumul, dar nu m-am supărat. Că de obicei îmi sare repede ţandara dacă se fac abateri ilogice. :P Acesta era un caz aparte. Până să cobor reuşesc să-l îndrum pe bărbat să meargă de urgenţă cu băieţelul la un psiholog, şi pe pedofil să-l dea pe mâna autorităţiilor. I-am zis că-l înţeleg pe băieţel să îi fie frică de oricine, mai ales de partea masculină din viaţa lui... Contrariat şoferul mi-a zis că nu am cum să înţeleg că nu sunt în pielea copilului. Coborând în ploaie, în timp ce îmi deschideam umbrela... mă uit la şofer blând şi îi spun: "la 6 ani şi ceva şi de mine s-a abuzat sexual de un băiat ce avea pe atunci 20 de ani... şi nu am uitat nici măcar o clipă acea întâmplare..."
E... o să mai revin cu poveşti întâmplate alături de taximetrişti. :)
Este terapeutic să mergi cu taxi-ul!