Un vis devenit realitate: "12 oameni furioşi"

Mi-am dorit din copilărie să joc pe o scenă adevărată şi uite că ieri, îmi vine să spun azi (încă o parte din mine mai este pe scenă), am jucat, m-am jucat cu alţi 11 juraţi în faţa unui judecător suprem: Publicul.

Nu vă pot spune exact ce am simţit, am fost surprinsă să descopăr că emoţiile se înmulţeau cu fiecare secundă care trecea pe tot parcursul spectacolului. Îmi venea să râd, să plâng, să mă întorc în toate direcţiile şi totuşi eram atentă încât să nu îmi uit replicile şi pe alocuri am şi uitat, dar pe o scenă nu eşti niciodată singur, iar colegii ştiu când eşti în impas şi îţi vin în ajutor. Mulţumesc, dragi colegi ACTORI!!!

Nu ştiu câţi din dumneavoastră realizează câtă muncă este depusă pentru realizarea unui spectacol... Ore, zile, chiar luni în care se repetă de la atitudine, voce, mişcare, decor, text până în ultimul minut înainte de a intra pe scenă. Este o muncă asiduă, dar făcută cu plăcere de actori, fie ei şi amatori. :) 

Am două mari plăceri în viaţă: să observ ce se întâmplă în jurul meu şi să notez. Vă dau cuvântul meu de onoare că în seara aceasta nu am putut să observ nimic, iar de notat nici atât în timpul spectacolului. Eram toată EMOŢIE!!! 

Când am auzit primul val de aplauze nu îmi venea să cred, dar tot îmi repetam în cap: " încă nu s-a terminat şi suntem buni, cei mai buni! Ne aplaudă să ne încurajeze. Deci să continuăm!". Deja când aplauzele nu se mai opreau am realizat că publicul este cel mai dur critic şi nu ar aplauda din complezenţă, ci doar şi numai doar dacă ceea ce s-a văzut pe scenă a fost fain. Şi da, a fost fain! Numai cuvinte de laudă am auzit din partea celor prezenţi. Vă mulţumesc că ne-aţi acordat din timpul dumneavoastră nouă celor 12 juraţi furioşi  în regia Andreea Cauc​!

Şcoala de teatru Qfeel - http://cursuri-actorie.ro/