În urmă cu 16 ani am absolvit facultatea de Filosofie-Sociologie susținând lucrarea de licență cu titlul: ”Om bogat, om sărac - mentalități și reprezentări”. De atunci și chiar cu mult timp înainte, preocuparea pentru a determina ce anume îi face pe unii oameni bogați, iar pe alții săraci continuă și astăzi.
Am observat cu stupoare că lucrurile s-au înrăutățit de atunci, iar clasele sociale sunt tot mai bine definite. În toate aceste timpuri, au fost bine delimitate doar 2 clase sociale: bogați și săraci, clasa de mijloc fiind aproape inexistentă.
Ca și tine și eu, de mai bine de 25 de ani sunt martora unor evenimente economice, culturale și politice de toată rușinea. În fiecare zi mă minunez cum oamenii se îndepărtează tot mai mult de bunul simț și de calitatea de a fi buni și înțelegători unii cu ceilalți.
Suntem deja în anul 2020 și chiar dacă am evoluat foarte mult din punct de vedere tehnologic, din nefericire am involuat din punct de vedere emoțional. Sunt unii oameni care dau atâta valoare materialului, încât uită cu desăvârșire să se bucure de un zâmbet, de o vorbă bună sau să facă un gest de caritate. Mi se pare atât de trist că am început să iubim mai mult animalele, decât oamenii... în loc să fie loc de iubire pentru tot ceea ce mișcă pe pământul acesta.
Acum ceva săptămâni, m-am dus ca orice om din ”turmă” la Mall Băneasa - București să casc ochii pe acolo și să cheltui bani inutil. Când să intru în mall am observat un copil de maxim 8 ani, total înghețat, care era la cerșit. Am simțit furie instant și m-am uitat în jur să văd dacă erau și plasatorii copilului. Copilul părea părăsit. Când am ieșit din mall copilul nu mai era. Aseară am fost din nou la același mall și văd din nou copilul. Mi s-au înmuiat genunchii văzându-l cum tremura de frig și cum stătea cu mânuțele sub fund pentru a le încălzi. De data asta m-am dus la el și i-am dat mănușile mele. Săracul copil nu a fost în stare nici să îmi zică ”mulțumesc”, ci doar m-a privit uimit cu niște ochi mari și înlăcrimați. L-am ajutat să își pună mănușile calde pe mânuțele sale înghețate. Nu am să uit niciodată privirea acelui copil bătut de soarta de a avea ca părinți niște călăi. I-aș fi dat toți banii mei, dar știu că nu s-ar fi bucurat el de ei, ci criminalii care l-au forțat să cerșească.
Uneori mă simt atât de vinovată că eu am atâtea lucruri și alți oameni nu au nimic... dar încă sper la o lume în care dreptatea să fie de partea tuturor.
Dacă poți face un bine, fă-l din toată inima și încurajează și pe alții să fie mărinimoși! Hai să fim buni unii cu alții și să ne ajutăm reciproc, pentru a trăi frumos și curat această viață!
O să închei cu o anecdotă referitoare la mentalitatea omului bogat:
Odată, la un om bogat vine un prieten vechi, din tinereţe, şi îl surprinde pe acesta numărând un pumn de mărunţiş. O grămăjoară de bănuţi erau număraţi şi socotiţi cu foarte multă meticulozitate. Oaspetele bogătaşului întrebă: „Tu, care eşti atât de bogat, îţi mai pierzi timpul cu nişte mărunţiş lipsit de valoare?” Bogatul îi răspunde: „Eu am grijă de banii mărunţi pentru că banii mari au grijă singuri de ei.”
Ce înţelegem din această anecdotă?
Că omul bogat este econom, realizează că fiecare mărunţiş îşi are importanţa sa şi nu trebuie omis.
O gândire pozitivă va ajuta un om sărac să evolueze și să își dorească mai mult de la el în această viață.
Persoanele cu gândire negativă trebuie susţinute şi ajutate pentru a gândi pozitiv, trebuie schimbată mentalitatea de genul „trebuie să mi se dea, mi se datorează asta, ce eu sunt de vină că nu găsesc un serviciu bun” cu o mentalitate de genul „trebuie să am încredere că voi reuşi, sunt puternic şi pot să fac ce vreau”. Este necesar pentru indivizii pesimişti o susţinere optimistă.
Bogăţia este un lucru al conştiinţei. Francezii chiar au o legendă care exemplifică aceasta:
Un om sărac mergea odată pe drum când întâlni un călător care l-a oprit şi i-a spus:
„ - Bunul meu prieten, te văd că eşti sărac; ia acest boţ de aur, vinde-l şi vei fi toată viaţa bogat.” Omul s-a bucurat de acest mare noroc, a luat boţul de aur şi s-a dus acasă. A găsit imediat de lucru şi a avut atâta îndestulare că n-a trebuit să vândă boţul de aur. Au trecut anii şi el a devenit foarte bogat. Într-o zi a întâlnit în calea lui un om foarte sărac. L-a oprit şi i-a spus:
„ - Bunul meu prieten, îţi voi da acest boţ de aur pe care îl vei vinde şi vei fi bogat pentru toată viaţa.” Săracul a luat boţul, s-a dus să-l vândă şi a aflat că-i numai din alamă.
Vedem astfel cum primul om a ajuns bogat simţindu-se astfel, crezând că boţul e de aur. Fiecare om are în el însuşi un boţ de aur, este conştiinţa lui despre aur sau despre bogăţia care îi aduce bogăţie în viaţa lui.
Sursa foto: pixabay.com
Am observat cu stupoare că lucrurile s-au înrăutățit de atunci, iar clasele sociale sunt tot mai bine definite. În toate aceste timpuri, au fost bine delimitate doar 2 clase sociale: bogați și săraci, clasa de mijloc fiind aproape inexistentă.
Ca și tine și eu, de mai bine de 25 de ani sunt martora unor evenimente economice, culturale și politice de toată rușinea. În fiecare zi mă minunez cum oamenii se îndepărtează tot mai mult de bunul simț și de calitatea de a fi buni și înțelegători unii cu ceilalți.
Suntem deja în anul 2020 și chiar dacă am evoluat foarte mult din punct de vedere tehnologic, din nefericire am involuat din punct de vedere emoțional. Sunt unii oameni care dau atâta valoare materialului, încât uită cu desăvârșire să se bucure de un zâmbet, de o vorbă bună sau să facă un gest de caritate. Mi se pare atât de trist că am început să iubim mai mult animalele, decât oamenii... în loc să fie loc de iubire pentru tot ceea ce mișcă pe pământul acesta.
Acum ceva săptămâni, m-am dus ca orice om din ”turmă” la Mall Băneasa - București să casc ochii pe acolo și să cheltui bani inutil. Când să intru în mall am observat un copil de maxim 8 ani, total înghețat, care era la cerșit. Am simțit furie instant și m-am uitat în jur să văd dacă erau și plasatorii copilului. Copilul părea părăsit. Când am ieșit din mall copilul nu mai era. Aseară am fost din nou la același mall și văd din nou copilul. Mi s-au înmuiat genunchii văzându-l cum tremura de frig și cum stătea cu mânuțele sub fund pentru a le încălzi. De data asta m-am dus la el și i-am dat mănușile mele. Săracul copil nu a fost în stare nici să îmi zică ”mulțumesc”, ci doar m-a privit uimit cu niște ochi mari și înlăcrimați. L-am ajutat să își pună mănușile calde pe mânuțele sale înghețate. Nu am să uit niciodată privirea acelui copil bătut de soarta de a avea ca părinți niște călăi. I-aș fi dat toți banii mei, dar știu că nu s-ar fi bucurat el de ei, ci criminalii care l-au forțat să cerșească.
Uneori mă simt atât de vinovată că eu am atâtea lucruri și alți oameni nu au nimic... dar încă sper la o lume în care dreptatea să fie de partea tuturor.
Dacă poți face un bine, fă-l din toată inima și încurajează și pe alții să fie mărinimoși! Hai să fim buni unii cu alții și să ne ajutăm reciproc, pentru a trăi frumos și curat această viață!
O să închei cu o anecdotă referitoare la mentalitatea omului bogat:
Odată, la un om bogat vine un prieten vechi, din tinereţe, şi îl surprinde pe acesta numărând un pumn de mărunţiş. O grămăjoară de bănuţi erau număraţi şi socotiţi cu foarte multă meticulozitate. Oaspetele bogătaşului întrebă: „Tu, care eşti atât de bogat, îţi mai pierzi timpul cu nişte mărunţiş lipsit de valoare?” Bogatul îi răspunde: „Eu am grijă de banii mărunţi pentru că banii mari au grijă singuri de ei.”
Ce înţelegem din această anecdotă?
Că omul bogat este econom, realizează că fiecare mărunţiş îşi are importanţa sa şi nu trebuie omis.
O gândire pozitivă va ajuta un om sărac să evolueze și să își dorească mai mult de la el în această viață.
Persoanele cu gândire negativă trebuie susţinute şi ajutate pentru a gândi pozitiv, trebuie schimbată mentalitatea de genul „trebuie să mi se dea, mi se datorează asta, ce eu sunt de vină că nu găsesc un serviciu bun” cu o mentalitate de genul „trebuie să am încredere că voi reuşi, sunt puternic şi pot să fac ce vreau”. Este necesar pentru indivizii pesimişti o susţinere optimistă.
Bogăţia este un lucru al conştiinţei. Francezii chiar au o legendă care exemplifică aceasta:
Un om sărac mergea odată pe drum când întâlni un călător care l-a oprit şi i-a spus:
„ - Bunul meu prieten, te văd că eşti sărac; ia acest boţ de aur, vinde-l şi vei fi toată viaţa bogat.” Omul s-a bucurat de acest mare noroc, a luat boţul de aur şi s-a dus acasă. A găsit imediat de lucru şi a avut atâta îndestulare că n-a trebuit să vândă boţul de aur. Au trecut anii şi el a devenit foarte bogat. Într-o zi a întâlnit în calea lui un om foarte sărac. L-a oprit şi i-a spus:
„ - Bunul meu prieten, îţi voi da acest boţ de aur pe care îl vei vinde şi vei fi bogat pentru toată viaţa.” Săracul a luat boţul, s-a dus să-l vândă şi a aflat că-i numai din alamă.
Vedem astfel cum primul om a ajuns bogat simţindu-se astfel, crezând că boţul e de aur. Fiecare om are în el însuşi un boţ de aur, este conştiinţa lui despre aur sau despre bogăţia care îi aduce bogăţie în viaţa lui.
Sursa foto: pixabay.com
Om bogat, om sărac - mentalități și reprezentări
Reviewed by Sabina Laiber
on
ianuarie 04, 2020
Rating:
Reviewed by Sabina Laiber
on
ianuarie 04, 2020
Rating:
Niciun comentariu:
Spune, te rog! :P