Fac parte din generaţia care a prins marea lovitură de stat numită "Revoluţia din 1989" din România... Eram o copilă de numai 8 ani surprinsă de nişte evenimente ce se petreceau atât în oraş (Sibiu), cât şi în familia mea... ani de zile a trebuit să ascund (şi acum o mai fac)... că sunt copilul unui fost ofiţer de contrainformaţiii militare... tata, care în timpul evenimentelor din 1989 a fost închis şi care a fost eliberat după circa 5 luni jumătate, având cazier pătat mulţi ani... La 8 ani îmi vizitam tatăl în puşcărie la Aiud... A fost de vis... sunt sarcastică...
A trebuit să ne mutăm oarecum forţat in judeţul Argeş în 1990 în oraşul Piteşti. A fost greu pentru că purtam stigmatul de a fi copila unui "terorist" (aşa era perceput tata în perioada aia)... Dar anii au trecut şi familia mea cu răbdare şi corectitudine a trecut peste intemperiile vremii de atunci şi fiecare membru a familiei mele de bază s-a descurcat cum a putut pentru a duce un trai mai bun şi mai armonios.
Eu am fost mai atipică şi asta poate pentru că am fost mai răsfăţată de soartă... şi cu toate că mereu a părut că făceam tâmpenii am căzut mereu în picioare.
Poate sunt unii oameni care cred că am bani că mă plimb atât...Nu am avut şi nici nu o să am.
Nu au fost şi nici nu vor fi banii un scop în viaţă pentru mine. Am avut parte de mila, dăruirea altora şi mai ales de înţelepciunea majorităţii persoanele întâlnite. Mai bine să mă mulţumesc cu puţin, decât să comenteze cineva... Pentru mine e important să fiu curată şi hrănită cât de cât. Şi, da, soarele mi-a fost mereu un bun prieten... animalele şi ele, chiar şi "animalele" de oameni mi-au devenit prieteni într-un final când au realizat că nu sunt aşa "jigodie" precum par la început. .. În fine...
Să avem sărbători fericite şi să avem în continuare credinţă în armonia universală!!!
A trebuit să ne mutăm oarecum forţat in judeţul Argeş în 1990 în oraşul Piteşti. A fost greu pentru că purtam stigmatul de a fi copila unui "terorist" (aşa era perceput tata în perioada aia)... Dar anii au trecut şi familia mea cu răbdare şi corectitudine a trecut peste intemperiile vremii de atunci şi fiecare membru a familiei mele de bază s-a descurcat cum a putut pentru a duce un trai mai bun şi mai armonios.
Eu am fost mai atipică şi asta poate pentru că am fost mai răsfăţată de soartă... şi cu toate că mereu a părut că făceam tâmpenii am căzut mereu în picioare.
Poate sunt unii oameni care cred că am bani că mă plimb atât...Nu am avut şi nici nu o să am.
Nu au fost şi nici nu vor fi banii un scop în viaţă pentru mine. Am avut parte de mila, dăruirea altora şi mai ales de înţelepciunea majorităţii persoanele întâlnite. Mai bine să mă mulţumesc cu puţin, decât să comenteze cineva... Pentru mine e important să fiu curată şi hrănită cât de cât. Şi, da, soarele mi-a fost mereu un bun prieten... animalele şi ele, chiar şi "animalele" de oameni mi-au devenit prieteni într-un final când au realizat că nu sunt aşa "jigodie" precum par la început. .. În fine...
Să avem sărbători fericite şi să avem în continuare credinţă în armonia universală!!!
Gânduri personale puternice într-o zi pe care nu o voi uita... 22 decembrie...
Reviewed by Sabina Laiber
on
decembrie 23, 2017
Rating:
Niciun comentariu:
Spune, te rog! :P