Moartea nu iartă pe nimeni!

Anul ăsta din nou a trebuit să fiu surprinsă de moartea unui om drag...

Am fost sunată de o prietenă care mă anunţa că el a murit... nu îmi venea să cred, tocmai ce vorbisem cu el cu 2 zile înainte şi îî spuneam că vreau să îmi iau motor. M-a încurajat şi m-a asigurat că în viaţa asta orice e posibil, doar să am încredere şi dacă îmi doresc ceva cu adevărat mi se va îndeplini. A fost un om cald, ce deschidea larg ochii şi te înţelegea din priviri.

Azi la înmormântare mă aşteptam din clipă în clipă să se trezească din morţi şi să râdă timid asigurându-ne pe toţi că a fost doar o glumă. Dar nu... Totul era real. El era între 4 scânduri şi cerul plângea, iar noi cei care i-am fost prieteni eram împreună şi sufeream fiecare în felul său.

Nu am să uit vreodată zgomotul motoarelor supărate, până şi fiarele urlau de durere anunţând toţi lupii că unul dintre ei s-a dus spre alte hotare...

Moartea este chiar surprinzătoare. Nu ştim când ne naştem şi nu avem idee când murim.

Viaţa merită trăită din plin, chiar şi atunci când toţi norii se adună la un loc şi se lovesc între ei.

Giani Petrică Glonţ, nu te vom uita niciodată, deci eşti atât de VIU în inima noastră!

Se spune că în viaţă murim de două ori: prima dată când trupul ne este înmormântat şi a doua oară când numele nostru nu mai este pe buzele niciuneia din persoanele pe care le-am cunoscut.