Meditatie sau doar inchipuire

Aer curat... Muntii aproape... Un rau in preajma... O masa la care suntem mai multe persoane... Sunt rugata sa ma relaxez si sa ma las sub indrumarea unei asa zise hipnoze... Accept.
Mi se spune sa inchid ochii si sa las gandurile sa vina pana cand am linistea unei minti goale fara nici un gand... Respir si inspir mai rar pana cand parca ies din realitate si intru intr-o alta realitate...Deschid o usa mare de lemn si intru in alt univers... Observ cum eu nu mai sunt eu, ci trupul meu este cel a unui batran imbracat in haine albe si ma sprijin intr-un toiag incovoiat. Pasesc spre masa inalta din centrul incaperii... erau 6 scaune de jur imprejurul mesei si un scaun mai mare pe care ma asez. Privesc in jur. Respir adanc si astept. Isi fac aparitia alti 6 oameni care se aseaza linistiti la masa. Incepem sa discutam despre ceea ce se intampla in afara acestei incaperi. Discutia in sine se baza pe ideea ca pamantul trebuie salvat de distrugere. Respir adanc, oftez si ma ridic si plec printr-un tunel ce ma duce in casuta mea. O incapere goala. Apas pe un buton si incep sa apara obiecte prin camera: o biblioteca plina de carti, un raft cu tot felul de obiecte ce le-am adunat din calatoriile mele, biroul din lemn masiv... Ma asez la birou, iau penita si scriu cu litere mari: Poarta catre tine este in centrul constiintei tale...
Deasupra mea e cerul senin. Zambesc. Imi dau seama ca e timpul sa plec. Incaperea mea se detaseaza de pamant si calatoria incepe. Ajung la destinatie. Pasesc pe un teren pietros si deschid ochii.
Sunt la aceiasi masa inconjurata de natura si de priviri atente. O lacrima se prelinge pe obrazul drept. Zambesc.