Când ochii privesc, mintea judecă şi inima simte

Discuţie purtată între doi prieteni imaginari :)

Milo este un artist desăvârşit în pictură şi muzică (canto şi pian), iar Pilion este gunoier. Cei doi se cunosc din copilărie. Reîntâlnirea lor este după 20 de ani.

Milo: - Ce mai faci, Pilion?
Pilion: - Ţi-aş zice că bine, cum răspunde toată lumea, dar îţi spun că put a gunoi şi sunt plin de praful societăţii.
Milo: - M-ai pierdut. Mai exact cu ce te ocupi şi cât câştigi?
Pilion: - Sunt gunoier, frăţioare. Câştig oricum mai mult ca tine, că voi artiştii muriţi de foame cu tot talentul vostru.
Milo: - Să ştii că ai mare dreptate. Am început să vând tot mai puţine tablouri şi când o fac le dau mai pe nimic, de-abia de îmi scot materialele băgate.
Pilion: - Crezi că nu ştiu? Când dau cu mătura sunt atent la societatea asta de consum. Nu mai ştie lumea să aprecieze o pictură sau o muzică bună. Manele se aud în blană şi atârnă bannere cu reclame la mâncare peste tot. Numai un creier gol permite stomacului să fie prea plin, spunea Vasile Ghica sau Murphy, că-i tot încurc, dar la mine merge că doar sunt gunoier şi nu am multe clase, de fapt am cu o clasă mai mult decât trenul.
Milo: - Eşti deştept aşa cum te ştiu de mic!
Pilion: - Sunt şi acum cu toate ţiglele pe acoperişs, dar dacă m-ai vedea pe stradă nu ai da nici 2 bani pe mine. De fapt nu mai dă nimeni pe nimeni nimic. Fiecare e cu treaba lui. Pe bune, mă uit pe stradă şi văd atâţia morţi vii de umblă de bezmetici. Acum o zi eram prin centru într-o parcare, în faţa hotelului ăla bengos a lui Baradice (cel mai mediatizat om de afaceri actual din România), şi din greşeală mi s-a dus căruţul fix într-un bmw, i-am terminat ăluia aripa pe stânga. Eram fleaşcă că mă omoară posesorul maşinii. Da, de unde? Vine unul cu o mână în buzunar şi cu ditamai placa în cealaltă mână, şi îmi zice: "Stai mă liniştit, că nu îţi fac nimic, că am Casco şi la banii mei te cumpăr şi pe tine şi pe tot neamul tău." Mă uitam ca prostul la prost şi i-am zâmbit în felul lui de şmecher De când sunt pe stradă am întâlnit tot felul de oameni şi de situaţii. A trebuit să mă mulez pe caracterul fiecăruia, să le vorbesc aceeaşi limbă.
Milo: - Bine că nu s-a luat de tine. Că în lumea asta nu mai ai curajul să păşeşti agale, ci mai degrabă ocoleşti la tot pasul paşii mari şi corupţi de o gândire nesănătoasă. Acum se pune preţ pe banul câştigat uşor. Pe de o parte mă bucur că pot picta şi cânta liniştit în odaia mea de la subsolul blocului în care locuiesc. Nu am o viaţă foarte prosperă, dar măcar fac ceea ce îmi place şi asta mă mulţumeşte.
Pilion: - Crezi că mie nu îmi place ceea ce fac? Îmi place maxim! Fiecare zi este inspiraţie pură pentru cartea pe care urmează să o scot pe piaţă. Vreau să îi pun titlul: "Gunoiul nu e în tomberon, ci în suflet, iar salvarea este măturarea gândurilor vicioase"
Milo: - Interesant titlu. Scuză-mă, dar am de terminat o comandă şi va trebui să plec. Poate ne mai vedem la o bere. Ce zici să o bem pe stradă lângă tomberon? :)
Pilion: - Sigur. Ne vedem când ai timp, pe mine ştii unde mă găseşti.
Milo: - Să ai grijă să nu ai griji!
Pilion: - Am grijă să uit de griji şi să îmi ofer în fiecare zi recunoştiinţa că exist!