Adevarul doare, dar ce bine ca exista!

Cand ai plecat din viata mea te-ai gandit ca nu o sa te mai intorci?
Prin toate actiunile tale m-ai lasat rece si plina de venin... Nu stiu cine o sa imi suporte toata neincrederea pe viitor...Oare cine ma va iubi pentru tot ceea ce sunt si sa vada dincolo de atatea franturi ale inimii mele? Sunt sigura ca va exista cineva care ma va imbratisa si imi va prelua veninul transformandu-l in esenta pura de iubire.
M-ai judecat de atatea ori, dar nu te-ai gandit o clipa ca poti sa ma iei de mana si sa mergem impreuna inainte cu bune si cu rele, chiar daca pe margini erau caini care latrau vrute si nevrute.
Da, cainii pot fi prieteni, familie, etc.
Spui uneori ca iti pare rau ca nu a mers relatia noastra... Pai, normal, ca nu a mers cand nici nu te gandeai sa avem un viitor impreuna, a fost conditionata de la bun inceput relatia noastra de un cacat de timp...
Acum iti ofer eu timp pentru tine si peste ani sa te uiti in urma si sa fii mandru de tot ce ai realizat.
Ce se va intampla cu mine ma priveste direct. Nu mai am nevoie de vorbele nimanui daca sunt "sfaturi" care ma fac sa sufar, sunt satula de anumiti caini...
Nu ai putut merge cu mine pana la capat si inteleg perfect... Sunt doar putine persoane care merg cu noi pana la sfarsitul vietii...
Iti multumesc pentru existenta ta in viata mea! Mereu invatam si chiar daca cadem ne ridicam si o luam de la la capat, chiar daca uneori capatul nu are sfarsit... suntem norocosi noi oamenii: ne nastem muritori si murim nemuritori...

- Ma mai iubesti?
- Da.
- In ce sens?
- In sens giratoriu.
- In ce mod ma iubesti?
- In mod conditional - optativ.