Copiii din viata mea

Copiii sunt cei care vad dincolo de aparente si sunt sinceri cu noi si asta numai pentru ca nu stiu ce e aia minciuna... De aia uneori ne este asa dor de copilarie...de vremea cand eram autentici.

Pe acesti copii ii stiu inca de cand loveau in burta mamelor lor. I-am vazut de mici pana cand au ajuns acum sa imi scrie. :)
E emotionant sa primesc micile lor cadouri si sa le vad zambetul larg cand ma privesc. 
Intotdeauna am stiut ca cel mai bine ma pot intelege cu cei mici pentru ca sunt inca neatinsi de importanta ce si-o da adultul in general. Cu cat inaintam in varsta uitam sa pretuim gesturile mici. Ne ia valul si avem impresia ca daca rezistam oceanului de stres suntem cool. Fleosc! 
Uneori ii privesc pe copii si pe parintii lor, observ cum fiecare copil imprumuta pe zi ce trece din compotamentul parintilor. Este normal sa preluam ceea ce vedem in jur. Ascult stiri legate de examene esuate ale elevilor si nu ma mira deloc ca doar e un cerc vicios. Degeaba invata copiii la scoala un anumit comportament, daca acasa gasesc alt comportament. Cu cine petreci mai mult timp cu acela te vei asemana usor-usor.
Poate ca tot ceea ce se intampla in lumea asta are o logica. Fiecare ne nastem cu o menire, dar in acelasi timp avem un destin comun: perpetuarea speciei. Evoluam, involuam si ne transformam si tot asa.
Ma bucur ca in viata de pana acum am intalnit copii si imi pare atat de rau cand copiii devin copii fidele ale altor copii mari. Cand ne maturizam? In alta viata? Nu exista decat viata asta acum si aici!
Ce poti sa faci pentru tine? Sa inveti in fiecare zi ceva nou si sa te bucuri ca si maine ai timp sa explorezi alt necunoscut.
Succes!