Ciupit din viiitor

Cum sa descriu in cuvinte ceea ce simt, cand, de fapt, oricat as incerca nu gasesc decat puncte de suspensie...
Te priveam in ochi si te intrebam: "Cine esti?". Te uitai la mine si iti doreai sa descopar ceea ce esti dincolo de ceea ce vad fizic. Imi raspunzi: "Vrei sa stii SUS cine sunt?" Aprob non-verbal. Privirea mi se fixeaza in centrul fruntii tale: un punct bine determinat. Si? Si te vad... Esti o creatura inalta cu parul lung, chiar foarte lung, drept si ai ochii mari si negri. Ma privesti extrem de curios, inclinandu-ti capul ca si cum vrei sa te asiguri ca sunt intr-adevar eu. Ma simt atat de mica pe langa tine, dar cu cat ma cercetezi mai mult devin si eu mai mare, aproape cat tine de inalta. Incepem sa comunicam, dar telepatic si doar privindu-ne.
Iti spun ca sunt eu si tu imi confirmi ca m-ai recunoscut... te bucuri sa ma vezi si ma imbratisezi cu mantia ta din energie. Imi tresalta sufletul si mi se umezesc ochii.
In cap imi suna intrebarea: " Cine esti si cine sunt eu?"
Raspunsul imi vine imediat de la tine: "O parte din mine ce ma intregeste. Te asteptam de ceva vreme. Mult timp ti-a luat pentru a fi din nou impreuna."
Nu stiu ce sa zic, simt ca m-a inundat o mare de liniste... atat de lin... atat de bine... este.
Intalnirea, acolo, de SUS a fost scurta si chiar de am revenit pe pamant in continuare te privesc.Te intreb direct daca esti sufletul meu pereche. Nici nu apuc sa termin intrebarea si imi raspunzi imediat: "Da!!!"
Imi intorc privirea spre geam. Tu, deasupra mea, inca ma privesti fara sa spui nimic. Simt doar ca ma simti si ador caldura trupurilor noastre.
Este pentru prima data in aceasta viata cand simt cu adevarat ca sunt alaturi de MINE.
Ma pierd in vid... minte goala de ganduri... trupul imi pluteste.
M-am cautat tot timpul si am gasit, si de data asta nu mai este doar o iluzie.
Interesant sub ce forma ai aparut, dar ceea ce este SUS este si JOS.
Ma implinesti! Iti multumesc!