Explozie de ganduri

- Ce faci?
- Am cazut pe ganduri.
- La ce te gandesti?
- Nu stiu exact.
- Cum vine asta?
- Da. Ma gandesc, doar ca nu e nici un gand stabil. Deci furtuna de ganduri, dar nimic concret.
- Vrei sa jucam table?
- Nu.
- Te las in pace?
- Nu ai cum sa ma lasi in pace, ca doar ti-am zis ca e furtuna de ganduri in mine.
- Cand te hotaresti sa faci ceva ma anunti. Sunt aici.
- Bine.
 Telefonul suna.
- Raspunzi tu?
- Pentru ce? Ca nu am chef de vorbit. La ce sa mai transmit si altuia starea mea? Doar vocea tradeaza mereu.
- Bine. Raspund eu.
....................................................

- Cine era?
- Mama.
- Ce vroia?
- Sa mergem la ei de sarbatori.
- Nu merg. Nu vreau sa joc in piesa ei preferata de sarbatori: "O familie fericita".
- De ce esti rea?
- Sunt realista. Numai de sarbatori insista sa mergem la ei. Dar de ce nu si in timpul anului? Atunci nu putem manca fericiti? Nu putem si atunci sa ne dam cadouri unii altora? Musai de sarbatori suntem buni si iubitori. Ma uitam si mai devreme pe Facebook cum toata lumea isi ureaza una, alta, doar asa de dragul de a arata lumii intregi ca sunt buni crestini. Fleosc! Daca avea si maica-ta Facebook ne trimitea invitatie la masa. Noroc ca nu e robotizata si astfel.
- Si vrei sa petrecem acasa Craciunul?
- Nu. Mergem la biserica. Ascultam slujba.
- Hai ca ai zis-o! Glumesti, nu?
- Deloc. Vreau sa numar cate persoane sunt intr-o biserica in ziua de Craciun. Poate le iau si interviu unora.
- Bine. Facem cum vrei tu.
- Facem cum vrei si tu. Deja ma gandesc ca daca am spus asta: "faci cum vrei tu", de fapt fiecare vrea altceva. Minunat! Sunt o fericita! Am o relatie ce se bazeaza pe comunicare perfecta.
- Esti suparata si acum ai chef de cearta. Afla ca eu nu am. Ma duc sa cumpar paine ca nu mai este.
- Nu te duci. Painea prosteste si ingrasa. Vreau sa ne mentinem silueta. Nu ai vazut ca in fiecare an toti mananca de sarbatori ca porcii si unii mai ajung si pe la spital. Normal daca mananca porci, devin ei porci apoi.
- Esti culmea! Faci ce vrei, dar eu tot ma duc sa iau paine.
- Ma lasi singura?
- Esti singura la cum gandesti. Nici eu nu ma mai pot apropria de tine. Poate e de la menstruatie.
- Poftim?!
- Da, m-ai auzit bine. Am plecat. Vrei ceva?
- Vreau!
- Da?
- Da.
- Anume?
- Ia-ma in brate.

Poate va ganditi ce e cu dialogul asta. Sunt momente in viata fiecarui cuplu cand unul e mai ciufut. De fapt ii scade stima de sine si are nevoie de afectiunea partenerului. Adevarat ca e cel mai bine in astfel de momente ca cel linistit sa il lase pe cel nelinistit sa isi joace "scena" pana la capat.
Viata in doi e un joc cu adevarat palpitant pentru fiecare dintre noi.