Bucuria existenţei unui suflet de copil jucăuş denumit de mulţi prieteni Spiriduş sau Spiritus

Au trecut doar câteva zile de când m-am întors din Vama Veche. Îmi place să las să se aşeze întâmplările şi simţirile în suflet şi apoi să scriu, altfel acest blog s-ar numi jurnal. Marea întinsă şi liniştită, valuri mărunte care se întrec între ele care să ajungă primul (val) la mal, scoici mici şi mari moarte... sunt culese de oameni ce le transformă în amintiri vii pentru o întreagă viaţă, nisipul ce străluceşte printre paşii grăbiţi ai turiştilor, soarele ce trimite raze printre nori luminând viaţa pământeană chiar de la răsărit până când luna apare chiar de cu zi să vegheze ca o zeiţă cu bagheta ei magică de stele Terra... Viaţa pe pământ e atât de frumoasă! Sunt atât de fericită şi recunoscătoare că sunt aici zburând cu sufletul alături de pescăruşi. În Vama Veche am simţit libertate făcând abstracţie de gălagia, de aburii de alcool, de mizerie, de înghesuială etc. Încă o dată mi-am întărit ideea că: te poţi simţi bine oriunde, atât timp cât vrei asta. M-a ajutat foarte mult să am starea asta prietenii cu, care am stat 4 zile la cort. Cât de mult contează să ai instrumentele necesare (mediu înconjurător) ca să se creeze melodia perfectă, ce sufletul o fredonează fericit când se simte împlinit. Privesc acum în jurul meu şi mă gândesc la cuvintele lui Eminescu "Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul" - sunt recunoscătoare sufletului meu!