Aripi de îngeri

Peste mine se lasă tăcerea. Ochii privesc undeva în depărtare fără să clipească prea des. Corpul a înţepenit în fotoliul de la geam. Trec minute, zeci de minute până când aud puternic mieunatul pisicii. Mă trezesc, din nou, de unde am plecat cu mintea şi las pisica să mi se urce în braţe. Încep să resimt durerea dezarmorţirii corpului. Mă gândesc că a fost bine să mai ies din realitatea asta, să mă deconectez puţin de "aparatele" funcţionării pe Pământ.
Fiecare dintre noi luăm pauze de genul atunci când ne pică pur şi simplu privirea în gol. E ca şi cum cureţi mintea de gânduri nefolositoare care îţi pot scurtcircuita întreg tabloul existenţial.
Telefonul se aude în camera alăturată sunând. Nu vreau să aud pe nimeni acum, indiferent cât de grav e nevoie de mine. E una din perioadele în care vreau să mă trezesc la viaţă odată cu natura. Şi acum de-abia ce mi-au dat mugurii.
Insistenţa soneriei telefonului mă face totuşi să mă ridic... Pisica miaună în semn de protest pentru că tocmai se aşezase confortabil. Da, şi eu aş mai fi stat.
Pe ecranul telefonului văd număr necunoscut. Hm. Nici nu îmi vine să răspund. Nu îmi mai plac surprizele, fie neplăcute sau plăcute. Răspund. O voce masculină gravă mă întreabă dacă sunt Sabina Laiber. Evident răspund că: "da". Şi apoi nu se mai aude nimic. Mi-a închis. Mă uit la telefon mirată şi mă întreb ce a fost asta. Mă gândesc că cineva vroia să se asigure că eu folosesc acest număr de telefon. S-a lămurit.
Mă întorc în camera de zi şi îmi aprind o ţigară, ultima pe ziua asta. Încerc de câteva zile să mă las de obiceiul ăsta. Sper să-l înlocuiesc cu altul mai util şi mai puţin costisitor. Pisica zdup în braţele mele. Zâmbesc şi mă gândesc că e bine uneori să fii mâţă. Eşti mângâiată, eşti hrănită etc. , în concluzie nu prea ai griji. Dar ce, eu am griji? Deloc. Doar atunci când mă plictisesc. Am un umor ciudat în ziua asta.
Telefonul, iar, a început să cânte. Nu mă mai ridic, ascult doar melodia lui. Presupun că e tot număr necunoscut, persoană străină de mine la capătul celălalt al firului. Prefer să termin liniştită ţigara şi apoi să mă apuc să lucrez la clepsidră.
Cât de bine e să stau liniştită! Pisica asta mă inspiră să trag un pui de somn. Ceea ce şi fac. Vizitez un pic şi lumea visului.
Şi uite aşa se mai scurge nisip din clepsidra timpului existenţei mele în această după-amiază de aprilie.