Cu picioarele în aer şi cu mâinile pe pământ

Astăzi am privit lumea de jos în sus şi a fost total diferit. Nu m-am mai uitat la oameni, mediu înconjurător din faţă, din lateral, din spate, ci de jos. Cum? Aşezată invers (picioarele în sus şi capul lăsat în jos) pe o bancă într-un parc din capitală.
Priveam paşii, chipurile oamenilor, bicicletele, rolele, câinii, păsările care treceau pe lângă mine... o lume de jos în sus. De multe ori când vreau să văd ceva diferit şi mintea nu mă mai ajută să fac asta, să zicem din cauza unui blocaj mental, fac ceea ce nu fac de obicei. Azi am ales asta: să privesc de jos.
Fericirea... nu durează. Clipele de bucurie vin şi pleacă. Durerea este cea care dă startul plăcerii.
Mergi la dentist pentru că te doare măseaua. După un consult şi o şedinţă de "vindecare" eşti fericit.
De jos întodeauna se începe.Un vas de lut se modelează începând de jos. Nu cred să se faca întâi de sus. Deci se începe de jos în sus.
Aşa este şi în viaţă: indiferent ce facem începem de jos spre sus, urcam pe "scară" ca să ajungem sus şi dacă scara nu e rezistentă ori cădem brusc, ori suntem precauţi de la bun început şi "scara - modelarea" e rezistentă, ori avem şi o paraşută pentru o aterizare sigură.