Un fum de ţigară

Prefer să plâng în mine a nu ştiu câta oară... aşa este mai bine... Este mai bine pentru tine, pentru cei care ne înconjoară. E o lume prea tristă. Prea toţi au devenit crizaţi de la o criză financiară. Ce chestie! Banii duc la nefericire. Nu mai poţi să fii fericit când nu ai bani. Fericirea ţine de bani. Ce idioţenie!
Azi, am realizat din nou că oamenii sunt impresionaţi de superficialitate. Originalitatea, naturaleţea sunt chestii pe care nu şi le permite oricine. De fapt nu îşi mai doreşte nimeni să fie original. E mai bine în turmă. Se merge cu valul, în turmă. E mult mai simplu să faci cum fac majoritatea. E mai comod aşa.
O bancă, leagăne, luna printre frunzele copacilor, picioare atârnând în gol, gânduri ce se îndreaptă către viitor, corp ce simte vântul adiind uşor pe obraji, suflet ce tresaltă la fiecare mic glas a acelor pitici ce se joacă şah.
E totul atât de viu, şi în acelaşi timp pare atât de fără grai în trai.

Câinii latră unii la alţii, oamenii fac la fel.
E roşu la semafor. Se aşteaptă verdele.
Trecerea de pietoni face legătura dintre două drumuri paralele.
O linie, o treaptă, o altă linie şi o altă treaptă.
Ajungi acasă şi faci un duş.
Este clar plapuma te aşteaptă să te încălzească.
Ochii se închid şi sufletul îţi zboară.