Banii nu aduc fericirea, dar o întreţin...

Ce proverb bun! Oare?
De când am realizat valoarea banilor pentru societate am început să am ceva împotriva banilor. Ani de zile mi-am zis că eu nu am nevoie de bani şi mă pot descurca şi fără ei. Şi cam aşa s-a şi întâmplat. Au fost alţii, apropiaţi mie, care s-au preocupat de problema asta. Este "problemă" să nu ai bani, că altfel nu îţi poţi permite nimic.
Aşa e...
Mă gândesc la câteva persoane pe care le-am întâlnit până acum în "călătoria mea" care ar face orice să aibă bani. Când zic "orice", de fapt dau răspunsul lor la întrebarea mea: "Ce ai face, X,Y etc., dacă ai câştiga o sumă foarte mare de bani?" Răspunsul primit:"Orice!"
Ce să înţeleg, eu, prin "orice"? E un răspuns vag. Şi, tocmai, de aceea am început să studiez comportamentul şi acţiunile celor "întrebaţi".
Am observat că fac compromisuri ce le afectează fiinţa interioară, dar, cică, se scot prin afişarea fiinţei exterioare.
De câte ori nu ai văzut oameni care au bani (oameni care-şi permit să-şi ia chiar orice le trece prin cap) pe care dacă îi priveşti direct în ochi ai impresia că plâng???
Mie mi s-a întâmplat de câteva ori să fiu atentă la "bucuria din exterior" (maşini scumpe, bijuterii preţioase, haine trendy, machiaje de firmă, telefoane mobile performante, accesorii la modă etc.) şi când "priveam" dincolo de "aparenţe" să sesisez dorinţe aprige precum: vreau să fiu iubit/ă!, vreau să fiu apreciat/ă!, vreau să fiu respectat/ă!, vreau să fiu admirat/ă!, vreau să ies în evidenţă!, vreau recunoaşterea "eforturilor" mele!, vreau ceea ce mi-am dorit şi nu au avut ai mei să îmi ofere! etc.). Trist!
De multe ori mă minunez de nebunia gândurilor şi de dorinţele pentru "putere"...
Ce se întâmplă cu viaţa mea este alegerea mea!
Ce se întâmplă în viaţa ta este răspunsul corespunzător propriilor tale nevoi. Şi, acum, ai grijă la ceea ce îţi doreşti, că ţi se poate îndeplini. Sigur se îndeplineşte, dar, oare, ştii ce îţi doreşti?