Trăind acum şi aici

A trecut ceva vreme de când nu am mai simţit nevoia să scriu şi asta poate pentru că nu era încă momentul. Am învăţat că în viaţă e bine să ai răbdare în anumite privinţe. E ok, uneori, să reacţionezi şi la impuls, doar că, totuşi, de multe ori graba strică treaba.
A scrie nu e uşor, dar nici greu. A aşterne gândurile în rânduri e ca şi cum ai vorbi cu tine însuţi. În tot acest blog am scrieri diverse - unele eseuri au fost scrise pentru persoane dragi, altele au fost pur şi simplu mesaje de la "îngeri", iar multe din ele au fost scrise doar pentru mine. Acum, realizez că de fapt nu scriu pentru nimeni altcineva, decât pentru mine. Discut cu mine, scriu pentru mine, scriu despre mine, scriu să descarc din mine şi să mă încarc cu mine...
Viaţa... Clipe... Amintiri...

De când eram o copiliţă mă întrebam care îmi e rostul în lumea asta... De multe ori îmi găseam răspunsuri. Acum realizez că fiecare clipă pe care o trăiesc prezentă îşi are un scop bine definit. Nimic nu e întâmplător! Da, cred în asta! Tot ceea ce se întâmplă, chiar dacă pentru început nu are logică, se dovedeşte într-un final continuu că are sens.
Clipele sunt mici universuri care creează universul fiinţei mele!
Cînd spun amintir,i de fapt, mint. Nimic nu e amintire. Tot ceea ce am trait sau trăiesc sau voi trăi AM MAI TRĂIT cândva, undeva! De fapt nimic nu este nou şi nimic nu va fi nou, doar ESTE! Şi ESTE aşa cum vreau şi aleg eu să fie! Trăiesc şi retrăiesc aceleaşi întâmplări, doar sub forme diferite. Ce e important? Atitudinea la ceea ce mi se întâmplă şi se întâmplă în jurul meu. Reacţia la reacţie...
Venită în această lume, sosită pe meleaguri denumite pământene mă regăsesc pe mine cea care SUNT din MINE! Te regăsesc pe TINE care faci parte din MINE! EU şi cu TINE suntem DIVIN! EU şi cu TINE suntem parte din SINE! SINE... luminiţă vie!