Facerea de bine e futere de mamă!

Mă gândesc de ceva zile să scriu despre "prieteni" care la nevoie se cunosc… şi atunci se dau "loviţi".
Ora cea mai întunecată este cea dinainatea răsăritului... Cam aşa este!
Sunt la mijlocul vieţii mele (asta în caz că nu se descoperă nemurirea), şi pot spune că au fost multe momente în care am crezut că am prieteni pe care mă pot baza. Dar... nu a fost să fie aşa... Fiecare îşi urmăreşte interesul. Pare logic, doar trăim în criză... Şi o criză nu numai economică, ci chiar criza şi crize de personalitate.
Mă uimeşte să observ că prietenul de azi e de fapt duşmanul de mâine. Şi e adevarată vorba aia: "fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani am eu grijă". Sau şi mai bună este: "Tine-ţi prietenii aproape şi duşmanii chiar mai aproape".
Ideea e: oamenii sunt oameni, înainte de a avea un prieten, trebuie să înţelegi că acea persoană are slăbiciuni, vicii, ca orice om... e bine să poţi vorbi orice cu un "prieten adevărat", însă exista limită la toate, nu poţi avea încredere totală în nimeni... sunt lucruri mult prea personale să le încredinţezi în altcineva...
Am învăţat că prieteniile nu se testează, încrederea se câştigă în timp şi că încrederea se poate pierde într-o clipă...
Clar este că nu îmi mai doresc prieteni! -  pentru că mi-am dat seama că, "costurile au depăşit mereu beneficiile"... aşa că: dacă te-ai gandit o clipă că putem fi prieteni mai bine uită acest gând.
Prefer să rămân un observator atent şi detaşat la "prieteni"... şi să îmi văd de treaba mea.
Orice şut în fund e o mişcare dubioasă înainte.
O zi faină!