cum e...

Nu ştiu cum e să pierzi pe cineva drag. Poate şi datorită faptului că nu consider că pierdem , ci doar acumulăm, fie că vrem, fie că nu. Sunt momente în care te simţi abătut/ă şi crezi că nimic nu e mai important decât starea, ci e doar o stare.
Suntem făcuţi din iubire, suntem creaţi pentru un scop pe care în viaţă îl descoperim, suntem forme de existenţă, care ne relevăm când te uiţi în ochii celuilalt şi te recunoşti.
Suntem cu noi în noi şi cu cei de lângă noi. E o lume a creaţiei. Devenim creatorii propriei vieţi. Ni se dă voie să fim artişti. Ai în mână o floare pe care o dăruiesti bătrânei cu ochii plini de lacrimi, ce te aşteaptă pe banca din spatele casei.
Eşti şi suntem în tot ceea ce vrem să fim!
Ştii că poţi să trăieşti şi fără să respiri? Nu ştiai asta. Află, de la mine, că inima chiar dacă nu îţi mai bate, de fapt bate acolo unde e necesar. Bate atunci când inima ta se opreşte. Amalgam de idei în doar câteva rânduri. Culegi o şoaptă, spui un gând şi faci ceea ce îţi e bine. Pup cu drag un suflet curat, că nu există suflet murdar :)