întuneric pe cărare…


Pleosc, pleosc, trosc… Cerul înstelat se vede printre crengile copacilor…
Tăcem… Nu avem cuvinte în aşa o linişte… Stăm cocotaţi la nici 1 m distanţă de pârâiaş pe rădăcina unui copac…
Fumăm ţigara. Eu prima jumate şi el pe a doua. Aş avea multe să-i spun şi poate şi el are, dar nu… urmărim în apă cum luminile avioanelor se reflectă…
Timpul s-a oprit!
Spread the love

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *